Zi: 21 mai 2020

Salutare! Astăzi propun o nouă carte care merită citită. Mulți poate o știți, dar pentru cei care încă nu i-au răsfoit paginile, îi îndemn să o facă. Titlul romanului este împrumutat de la un hit al formației Beatles, Norwegian Wood.

Povestea lui Watanabe emoționează prin implicații psihologice născute dintr-o dragoste imposibilă pentru iubita prietenului său mort.

Că să te impulsionez, îți aduc argumente care să te convingă că este o lectură foarte bună și o idee genială de a nu arde gazul de pomană în timpul tău liber:

1. Intri în atmosfera social-politică agitată a anilor ’60
2. Episoade erotice în camere de cămin studențesc pline cu afișe și discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach
3. O persoană normală, care crede că nu are nici un talent special, ajunge să rămână  vie în memoria cuiva, chiar și după moartea sa, printr-un mod cu totul original

Consider că această carte trebuie să facă parte din colecția ta. O poți citi înainte să adormi sau chiar în timpul zilei. În orice mijloc de transport, când te duci la cumpărături, îți plătești utilitățile sau chiar stând liniștit pe o bancă în parc.

Dacă ești una din acele persoane care ascultă muzică în timp ce citește, îți recomand să îți faci un playlist cu piesele îndrăgite ale celor de la Beatles, să dai play și să te pierzi în povestea emoționantă a lui Watanabe, sau poți alege unul din următoarele albume:

1. Please Please Me, 22 martie 1963
2. With the Beatles, 22 noiembrie 1963
3. A Hard Day’s Night, 10 iulie 1964
4. Beatles for Sale, 4 decembrie 1964
5. Help!, 6 august 1965
6. Rubber Soul, 3 decembrie 1965
7. Revolver, 5 august 1966
8. Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, 1 iunie 1967
9. Magical Mystery Tour, 8 decembrie 1967
10. The Beatles, 22 noiembrie 1968
11. Yellow Submarine, 13 ianuarie 1969
12. Abbey Road, 26 septembrie 1969
13. Let It Be, 8 mai 1970

„I-am telefonat lui Midori.

-Trebuie să stau de vorba cu tine, i-am zis. Am să îți spun o grămadă de lucruri… o grămadă. Nu-mi doresc nimic altceva pe lume decât să te întâlnesc.

Vreau să ne întâlnim și să stăm de vorbă. Vreau să luăm totul de la început.

(…)

-Unde ești?

Chiar, unde eram?

Cu mâna pe receptor, am ridicat ochii și am privit în jurul cabinei. Unde eram? Habar n-aveam. ,, Unde-oi fi? ” mă întrebam. Nu recunoșteam nimic… nici măcar direcția. Ce naiba o fi aici? Singurul lucru pe care-l distingeam era puzderia de siluete care se îndrepta spre nicăieri. Continuam să o strig pe Midori din inima acelui abis nemărginit. „

Sper din inimă ca articolul meu să îți fie de ajutor în alegerea următoarei tale cărți. Aștept să îmi scrii la adresa de e-mail: daleluienache@gmail.com, să îmi spui dacă ai citit Pădurea Norvegiană și cum ți s-a părut. Până data viitoare, rămâi proactiv în timpul tău liber!