Salutare! Am stat de vorbă cu un prieten din cartierul în care am copilărit. Ne știm de prin 2009… dacă îmi amintesc bine… Am râs mult, am pierdut vremea aiurea împreună, ne-am făcut un bagaj emoțional care în ziua de astăzi îmi oferă un vibe pozitiv și nostalgic totodată. Nostalgic pentru că am fost fericiți. Pe atunci nu cunoșteam răutatea oamenilor, stresul, grijile și pandemia. Da, Răzvan; da, pufosule… despre tine este vorba!
Salut, Răzvan! Prin 2009 viețile noastre s-au intersectat. De atunci am rămas prieteni și amândoi am trecut într-o altă etapă a vieții noastre. Am devenit familiști cu acte în regulă. Tu ai făcut primul acest pas și te-ai căsătorit într-o perioadă în care ai putut oficializa evenimentul cu o mare petrecere. În anul 2018 am făcut și eu același lucru ca și tine, am spus DA pentru totdeauna. Astăzi trăim vremuri care pun în umbră acest eveniment care ar trebui să fie memorabil pentru fiecare. Tu trăiești și experiența de tătic. Sunt mândru de tine!
Pentru cei care nu te cunosc, prezintă-te în câteva rânduri.
Salut, Robertel! Da, este adevărat, ne-am cunoscut prin 2009 și de atunci suntem foarte apropiați. Am făcut un pas foarte important pentru mine, m-am căsătorit cu ce-a mai frumoasă femeie pe care am cunoscut-o în 33 de ani. Sunt tată și este o experiență nemaipomenită. (Tu ce mai aștepți?) Când ajung acasă, în pragul ușii mă așteaptă un pui de om care strigă: Tatiii, Tatiiii… Brum- Brum!!! Uit de toată oboseala și îmi scot băiatul în parc. Studiază foarte mult fiecare mașină pe care o vede, din toate unghiurile, zici că e mecanic.
În anul 2009, ne durea în țurcă, nu aveam griji. Amândoi pierdeam serile prin cartier sau prin diverse locații de socializare. Hai să ne amintim puțin acele vremuri. Cum era viața noastră atunci și cum este acum?
În țurcă este puțin spus! Ne durea la bască,în cozonac… ne durea rău de tot !!! Era mișto viața mea de burlac. Știi destul de bine că ne destrăbălam prin orice restaurant care nu era rezervat. Iți m-ai amintești când ne-a dat afară din restaurant pentru că eram prea zgomotoși? Din Doroftei Pub sau DaVinci, nu țin minte exact. Eram cu Bianca, Diana… tot grupul vesel. A fost frumos, intram foarte târziu în casă chiar dacă a doua zi ne duceam la muncă. Nu ne păsa. Acum nu știu cum să mă pun în pat mai repede!
Și acum țin minte excursia nostră din Bușteni. Am dormit în aceeași cameră, alături de un alt prieten care era răcit rău și a horcăit toată noaptea. Relatează mai multe întâmplări din această excursie.
Daaaaa !!! M-am simțit ca la spitalul TBC. Toată noaptea a horcăit. La un moment dat, mi-a trecut prin cap să îi aprind o lumânare. Îmi era teamă că nu găsește drumul spre lumină. Făcea ca un boșorog… iar tu… Doamne, mi-ai oferit ce-a mai nenorocită dimineață din viața mea… tu și semnele tale dubioase pe care mi le făceai… semne obscene. Am rămas cu traumă, toată noaptea Bogdan a horcăit iar dimineța tu îmi făceai semne dubioase. Am zis că visez. Am închis ochii și i-am deschis din nou. Dar ce să vezi… tu erai acolo și îți făceai numărul cu semnele tale.
Cu momentul acesta rămân în memoria ta pentru totdeauna! :))
Dacă ai putea să pleci în Thailanda fără să ai nici o restricție Covid 19, să nu fie nici un pericol asupra sănătății tale, pe cine NU ai lua cu tine și de ce?
Sincer îți spun… nu aș lua stresul pe care îl am zi de zi. Îmi toacă toți nervii pentru că am mai puțin timp de care să mă bucur alături de familie, de prieteni… de tine…
Care este cel mai mare vis al tău? Povestește-ne mai mult despre el. Dar cea mai mare teamă?
Visez la ziua în care totul va reveni la normal. Să nu îmi fie teamă că băiatul meu o să crească într-o societate din ce în ce mai rea. Să nu aibe parte de școală online, să poată ieși afară fără restricții. Să se bucure de viață așa cum am făcut-o noi.
Două din secțiunile de pe blog încurajează cititul și propune lunar piese noi apărute pe piață care ajută să ai un vibe pozitiv. Tu ce cărți recomanzi să citim și ce melodii să adăugăm pe listă?
Îți recomand sau recomand tuturor să citească: Auschwitz Ultima stație. Am cumpărat cartea din magazinul sistemului de operare Android, este superbă! Recomand și Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama. Nu am citit-o încă. Dar Mihai Bendeac donează toți banii obținuți din vânzarea cărții unui spital de copii. În muzică nu sunt specialist, ascult orice gen.
Acum, la final de interviu, te provoc să îți imaginezi că ai puterea de a fi invizibil pentru 24 de ore și să spui cum ai folosi aceste ore în folosul tău.
Nu știu! Doamne ferește să ajung în situația asta. Cum să am eu puterea asta? Haos o să scrie pe fruntea ta și a prietenilor!!! Primul lucru pe care o să îl fac este să vă dau teroare, să bântui casele voastre, să mă distrez pe seama voastră. Nici Patriarhul Daniel nu poate să vă salveze!!! :))
Îți mulțumesc că ai spus prezent la acest interviu iar până data viitoare rămâneți proactivi în timpul vostru liber și ocupăți-vă de proiecte care merită să iasă în față!
Iți mulțumesc că îmi ești prieten, că mi-ai oferit oportunitatea de a lua parte la această secțiune de pe blogul tău și vreau să știi că o să fiu mereu acolo când o să ai nevoie de mine. Măcar cu un sfat și tot te ajut!
D'ale lui Enache 