Autor: Robert Iulian Enache (Tino)

Cum gestionăm nedreptatea?

Salutare! Astăzi mi-am propus să abordez un subiect sensibil, un subiect ce apasă butonul pentru anxietate, butonul emoțiilor negative și butonul care deschide ușa întrebărilor temătoare pe care ni le punem. Încerc să aduc un mic aport pozitiv care să gestioneze cât mai bine nedreptatrea. La un moment dat în viață toți am trecut prin suferință și nedreptate. Chiar dacă tu ești o persoană integră și îți dorești ca viața să fie dreaptă, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.

Probabil, ca și mine, încerci să faci ceea ce este corect și îți păstrezi conștiința cât mai curată. Dar dacă așteptăm ca și cei din jurul nostru să fie integri și verticali, așteptarea noastră este mai degrabă nerealistă.

În aceste cazuri nu putem controla ceea ce fac alți oameni și, de asemenea, uneori viața ne pune în situații dificile precum: pierderea unei persoane apropiate, abuzurile suferite în copilărie, nedreptățile pe care le putem suferi la locul de muncă, discriminarea. Toate acestea pot apăsa în noi butonul cu cele mai puternice sentimente de furie, tristețe sau disperare.

Nu ne ajută la nimic dacă ne gândim ” de ce? „, „de ce am pățit tocmai eu asta?”, „de ce s-a întâmplat așa?” sau „cu ce am greșit de am meritat asta?” Aceste gânduri te transformă în victimă și îți întărește neputința. Încearcă să îți pui întrebarea: „cum pot depăși acest lucru?”, „cum mă pot elibera de aceste sentimente negative?”, „cum pot să fiu bine?”.

Dacă accepți un anumit lucru sau eveniment neplăcut ori chiar dramatic nu înseamnă că ești de acord cu el, nu înseamnă că ți-ai dorit ca el să se întâmple, nu înseamnă că ești o persoană slabă. Înseamnă că nu mai opui rezistență faptului că el deja s-a întâmplat. Ușor-ușor, depășești starea de blocaj în care te afli. Un blocaj al gândurilor și emoțiilor tale, un blocaj cauzat de faptul că psihic și emoțional erai încă acolo, în acele momente când ai trăit nedreptatea.

Oamenii care nu se lasă doborâți de nedreptățile vieții știu cât de importantă este mentalitatea și atitudinea lor în fața acestor nedreptăți. Lucrează cu ei înșiși, sunt atenți la gândurile și emoțiile lor și preiau frâiele asupra propriei minți. Au o abordare rațională și funcțională. Fac diferența între ceea ce pot controla / schimba și ceea ce nu este în controlul lor.

Te încurajez să îmi scrii pe adresa de e-mail: daleluienache@gmail.com sau în secțiunea de comentarii a blogului și să îmi povestești cum ai gestionat tu o nedreptate din viața ta. Experiența ta poate ajuta un om aflat încă în blocaj psihic.

Până data viitoare, rămâi proactiv în timpul tău liber și gestioanează cât mai bine nedreptatea!

Interviul lui Enache- Interviul 4

Salutare! Am stat de vorbă cu un prieten din cartierul în care am copilărit. Ne știm de prin 2009… dacă îmi amintesc bine… Am râs mult, am pierdut vremea aiurea împreună, ne-am făcut un bagaj emoțional care în ziua de astăzi îmi oferă un vibe pozitiv și nostalgic totodată. Nostalgic pentru că am fost fericiți. Pe atunci nu cunoșteam răutatea oamenilor, stresul, grijile și pandemia. Da, Răzvan; da, pufosule… despre tine este vorba!

Salut, Răzvan! Prin 2009 viețile noastre s-au intersectat. De atunci am rămas prieteni și amândoi am trecut într-o altă etapă a vieții noastre. Am devenit familiști cu acte în regulă. Tu ai făcut primul acest pas și te-ai căsătorit într-o perioadă în care ai putut oficializa evenimentul cu o mare petrecere. În anul 2018 am făcut și eu același lucru ca și tine, am spus DA pentru totdeauna. Astăzi trăim vremuri care pun în umbră acest eveniment care ar trebui să fie memorabil pentru fiecare. Tu trăiești și experiența de tătic. Sunt mândru de tine!

Pentru cei care nu te cunosc, prezintă-te în câteva rânduri.

Salut, Robertel! Da, este adevărat, ne-am cunoscut prin 2009 și de atunci suntem foarte apropiați. Am făcut un pas foarte important pentru mine, m-am căsătorit cu ce-a mai frumoasă femeie pe care am cunoscut-o în 33 de ani. Sunt tată și este o experiență nemaipomenită. (Tu ce mai aștepți?) Când ajung acasă, în pragul ușii mă așteaptă un pui de om care strigă: Tatiii, Tatiiii… Brum- Brum!!! Uit de toată oboseala și îmi scot băiatul în parc. Studiază foarte mult fiecare mașină pe care o vede, din toate unghiurile, zici că e mecanic.

În anul 2009, ne durea în țurcă, nu aveam griji. Amândoi pierdeam serile prin cartier sau prin diverse locații de socializare. Hai să ne amintim puțin acele vremuri. Cum era viața noastră atunci și cum este acum?

În țurcă este puțin spus! Ne durea la bască,în cozonac… ne durea rău de tot !!! Era mișto viața mea de burlac. Știi destul de bine că ne destrăbălam prin orice restaurant care nu era rezervat. Iți m-ai amintești când ne-a dat afară din restaurant pentru că eram prea zgomotoși? Din Doroftei Pub sau DaVinci, nu țin minte exact. Eram cu Bianca, Diana… tot grupul vesel. A fost frumos, intram foarte târziu în casă chiar dacă a doua zi ne duceam la muncă. Nu ne păsa. Acum nu știu cum să mă pun în pat mai repede!

Și acum țin minte excursia nostră din Bușteni. Am dormit în aceeași cameră, alături de un alt prieten care era răcit rău și a horcăit toată noaptea. Relatează mai multe întâmplări din această excursie.

Daaaaa !!! M-am simțit ca la spitalul TBC. Toată noaptea a horcăit. La un moment dat, mi-a trecut prin cap să îi aprind o lumânare. Îmi era teamă că nu găsește drumul spre lumină. Făcea ca un boșorog… iar tu… Doamne, mi-ai oferit ce-a mai nenorocită dimineață din viața mea… tu și semnele tale dubioase pe care mi le făceai… semne obscene. Am rămas cu traumă, toată noaptea Bogdan a horcăit iar dimineța tu îmi făceai semne dubioase. Am zis că visez. Am închis ochii și i-am deschis din nou. Dar ce să vezi… tu erai acolo și îți făceai numărul cu semnele tale.

Cu momentul acesta rămân în memoria ta pentru totdeauna! :))

Dacă ai putea să pleci în Thailanda fără să ai nici o restricție Covid 19, să nu fie nici un pericol asupra sănătății tale, pe cine NU ai lua cu tine și de ce?

Sincer îți spun… nu aș lua stresul pe care îl am zi de zi. Îmi toacă toți nervii pentru că am mai puțin timp de care să mă bucur alături de familie, de prieteni… de tine…

Care este cel mai mare vis al tău? Povestește-ne mai mult despre el. Dar cea mai mare teamă?

Visez la ziua în care totul va reveni la normal. Să nu îmi fie teamă că băiatul meu o să crească într-o societate din ce în ce mai rea. Să nu aibe parte de școală online, să poată ieși afară fără restricții. Să se bucure de viață așa cum am făcut-o noi.


Două din secțiunile de pe blog încurajează cititul și propune lunar piese noi apărute pe piață care ajută să ai un vibe pozitiv. Tu ce cărți recomanzi să citim și ce melodii să adăugăm pe listă?

Îți recomand sau recomand tuturor să citească: Auschwitz Ultima stație. Am cumpărat cartea din magazinul sistemului de operare Android, este superbă! Recomand și Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama. Nu am citit-o încă. Dar Mihai Bendeac donează toți banii obținuți din vânzarea cărții unui spital de copii. În muzică nu sunt specialist, ascult orice gen.

Acum, la final de interviu, te provoc să îți imaginezi că ai puterea de a fi invizibil pentru 24 de ore și să spui cum ai folosi aceste ore în folosul tău.

Nu știu! Doamne ferește să ajung în situația asta. Cum să am eu puterea asta? Haos o să scrie pe fruntea ta și a prietenilor!!! Primul lucru pe care o să îl fac este să vă dau teroare, să bântui casele voastre, să mă distrez pe seama voastră. Nici Patriarhul Daniel nu poate să vă salveze!!! :))

Îți mulțumesc că ai spus prezent la acest interviu iar până data viitoare rămâneți proactivi în timpul vostru liber și ocupăți-vă de proiecte care merită să iasă în față!

Iți mulțumesc că îmi ești prieten, că mi-ai oferit oportunitatea de a lua parte la această secțiune de pe blogul tău și vreau să știi că o să fiu mereu acolo când o să ai nevoie de mine. Măcar cu un sfat și tot te ajut!

Psihopatul de succes

Salutare! Astăzi am decis să continui în aceeași notă privind subiectul abordat în ultimul timp pe blog și o să aduc în fața voastră colecția de cărți prezentă de ceva timp în biblioteca mea. Oare trăsăturile și acțiunile unui om psihopat îți poate aduce succesul în carieră? Oare există diferențe între manageri, chirurgi, preoți, politicieni, criminali în serie, violatori, escroci ș.a.m.d ? Răspunsul o să aflați dacă lecturați următoarele volume.

„Înțelepciunea psihopaților. Din experiența de viață a sfinților, spionilor și criminalilor în serie

Optimismul extrem este o marcă distinctivă a psihopaților, ei fiind mereu în stare să întoarcă până și cea mai păcătoasă situație în favoarea lor. Mânat de curiozitate, Dutton începe un periplu amplu și epuizant între cele mai cunoscute laboratoare psihologice, închisori de maximă securitate, tribunale și birourile luxoase ale diferitelor categorii de lideri. El încearcă, pe diferite căi, să pătrundă în mintea acelor oameni care și-au făcut din crimă un mod de viață, de la cei mai duri soldați din teatrele de luptă din Irak și Afganistan, până la cei mai periculoși criminali din cel mai bine păzit spital de psihiatrie din regatul britanic. La urma urmelor, sugerează psihologul, diferență între aceste categorii, și multe altele – chirurgi, manageri, violatori, brokeri, escroci de anvergura, politicieni, preoți carismatici – este de grad, nu de esență.   

ABC-ul Psihopatului de Succes (Volumul 1) de Kevin Dutton și Andy McNab

După ce a publicat bestseller-ul ”Înțelepciunea psihopaților”, Editura Globo oferă cititorului pasionat de expediții prin labirinturile psihicului uman o nouă carte de referință, scrisă de același autor: ”ABC-ul pshihopatului de succes”. Doctorul Kevin Dutton este cercetător la Departamentul de Psihologie Experimentală – Universitatea Oxford. De data aceasta, își propune să ne convingă că în fiecare dintre noi zace un psihopat. Totul e să-l descoperim, să-l acceptăm, să-l înțelegem și, în ultima instanță, să-l folosim în dobândirea succesului. Cel care consolidează argumentele psihologului Kevin Dutton este un personaj descins parcă dintr-un thriller: Andy McNab, fost luptător în SAS 22, decorat cu cele mai înalte dinstinctii militare ale Armatei Britanice.

Personalitatea omului este asemănată cu un panou de mixaj sonor, cu butoane pentru fiecare dintre trăsăturile: lipsa de scrupule, lipsa fricii, impulsivitatea, încrederea în sine, concentrarea, calmul în situații dificile, empatia diminuată, intransigența mentală, carismă. Felul în care le calibrezi și momentul în care o faci determină devenirea ta ca psihopat bun sau rău.

ABC-ul psihopatului de succes. Idei și sfaturi pentru o viață mai buna! (Volumul 2)

Pariez că nu te-ai gândit niciodată că a fi puțin PSIHOPAT ar putea fi răspunsul, fie că vrei să treci cu bine un INTERVIU, fie că vrei să faci o primă impresie mai bună la o ÎNTĂLNIRE, sau să faci o INVESTIȚIE inspirată. E vremea să iei taurul de coarne! Doctorul Kevin Dutton se ocupă cu studierea psihopaților iar ultimul său subiect este eroul SAS, ANDY MCNAB. Andy este destul de diferit, e un PSIHOPAT BUN. Își poate controla calități precum hotărârea, agresivitatea și neînfricarea că să scoată ce-i mai BUN din el și din viață. Împreună, acest duo puțin probabil a stabilit așa-numitele ȘAPTE CÂȘTIGURI MORTALE, adică o serie de ciudățenii care se revendică de la bună psihopatie și care te pot ajuta să ai mai mult SUCCES. Acum a venit timpul să le pui la încercare teoriile. Abc-ul psihopatului 2 îți oferă o nouă abordare a vieții de zi cu zi, care te ajută să smulgi de la viață mai mult decât smulge ea de la tine.„

Dacă te captivează aceste volume sau dacă ai de adăugat și alte cărți care merită citite, te încurajez să îmi scrii pe adresa de e-mail: daleluienache@gmail.com sau în secțiunea de comentarii a blogului, unde să ne spui părerea ta.

Până data viitoare, rămâi proactiv în timpul tău liber și oferă-ți timp și pentru citit!

Interviul lui Enache – Interviul 3

Salutare! Invitata mea de astăzi este Diana, o persoană efferverscentă care emite un râs la fel de sonor ca sora ei, vorbește mult și te binedispune. Ne-am cunoscut în anul 2008 și prietenia noastră continuă și acum. Apropo, cine nu are un prieten mic de statură, care râde mult și te înveselește, să își cumpere!!!

Bună! Te-am cunoscut pe băncile facultății. Alături de sora ta, Bianca, formați un duo al râsetelor sonore și cu poftă ce îți provoacă dureri abdominale. Pentru cei care nu te cunosc, prezintă-te în câteva rânduri.

Bună. Mă numesc Diana Zamfir și mă mândresc că sunt sora geamănă a Biancăi Panait. Dacă ar fi să pun pe o bucată de hârtie câteva cuvinte despre mine aș începe prin a spune că am la fel ca sora mea un râs molipsitor, sunt o persoană sensibilă, copilăroasă, iubesc animalele, îmi place să ajut oamenii și sunt optimistă.  Ah, da, a se observa, vorbesc foarte mult.  Vorbind despre animale, am un motan pe care îl cheamă Mimi. Nu râde! E motan, nu pisică și are nume de motan. Am zis că sunt și nebună oare? Acum 2 ani am decis să îmi schimb domeniul de activitate și iată-mă astăzi lucrând în domeniul jocurilor de noroc. Cine ar fi zis? După câțiva ani buni în care am lucrat doar în domeniul bancar. Dacă stau să mă gândesc, am lucrat în mai multe domenii, cum ar fi : consultații într-o oftalmologie, asigurări și în domeniul electricității ( Enel ) . O viață avem, nu? Să ne bucurăm de ea și să nu ne plictisim.

Mereu vorbesc cu drag despre perioada facultății. Povestește-ne cum erai ca și persoană în aceea perioadă și cum ești acum, la zece ani distanță. Dar eu? 

Am strâns cele mai frumoase amintiri în facultate , am râs mult și mă bucur că am rămas prieteni. Pe vremea aceea eu eram o persoană fără griji și trăiam viața la maxim, aveam tot timpul din lume. Dacă mă gândesc la mine, acum după 10 ani, nu aș mai putea spune același lucru. Am un job și asta îmi ocupă tot timpul. Oare ar fi cazul să schimb din nou domeniul de activitate? Am un motănel, un iubit și o familie de care trebuie să am grijă. Sunt mult mai multe griji și responsabilități ca atunci, dar cu toate astea, încerc să îmi fac timp și pentru viața mea socială. Când mă gândesc la tine, pot spune decât lucruri bune și foarte bune. Ești un prieten de nădejde, un suflet bun și cald, un om sincer și un artist. Îți mai amintești desenele pe care le făceai tu la facultate? Eu mereu ți le luam. Încă le mai păstrez în cutia cu amintiri valoroase. Nu te-ai schimbat ca om și îți mulțumesc pentru asta!

Ne întoarcem în timp cu aproximativ 8/9 ani. Suntem la cursurile de Negociere și Comunicare unde avem de prezentat un anume proiect. Povestește despre ce este vorba, cum a decurs proiectul și care a fost deznodământul. 

Proiectul de la Negociere și Comunicare? Cea mai frumoasă experiență și cele mai mari dureri de burtă. Să o luăm încetișor. O să vă fac o scurtă descriere a ceea ce trebuia să facem. A fost vorba în primul rând, în acest proiect, de alegerea a două societăți fictive, practic tu cu Alex, erați o ” societate” , eu cu sora mea, eram reprezentanții altei societăți, iar cele două firme trebuia să negocieze termenii unui contract și toată dezbaterea trebuia să fie înregistrată. A durat foarte mult să alegem numele firmelor și a domeniilor de activitate. Voi insistați să fiți o firmă din domeniul pompelor funebre care se ocupă și de construirea cavourilor, nu? Ca să ne convinge-ți, tu ai apelat la un slogan: Excursii exotice, doar dus. Înapoi nu s-a mai întors nimeni! După vreo două ore, am apelat la două societăți cu domenii de activitate serioase. Câte duble  am mai înregistrat atunci… Nu puteam să ne concentrăm pentru că râdeam ca nebunii. Îmi vine în minte o scenă în care Alex era întrebat de Bianca: Cum vă simțiți? Drumul a fost bun? Și Alex zice: Da, a fost foarte bine și aici la dumneavoastră nici nu se simte căldura de afară! Pe noi curgeau apele de căldură că nu aveam aer condiționat. Trebuie să mai revedem înregistrarea încă o dată cu toții, chiar ar fi de pus pe blogul tău, ce zici?  La fiecare dublă, am mâncat din recuzită iar filmarea finală ne-a prins cu farfuriile goale. Ce mai amintiri grozave !

Pentru mine ești o persoană effervescentă. Încearcă să te caracterizezi printr-un singur cuvânt. Cuvântul trebuie să fie recunoscut de cititori cu ajutorul unei ghicitoare spusă de tine.

Ce e mic și vorbește mult? V-ați prins?

Stai să ghicesc! Hmn… ștrumfiță ?

Tu și Bianca sunteți două surori gemene care petreceți mult timp alături una de cealaltă. Că să te pun în dificultate, relatează o amintire când Bianca te-a surprins într-un moment stânjenitor.

Îmi aduc aminte de o fază din liceu când eu am decis să chiulesc de la ora de Chimie . Mă plictisisem. Bianca nu a știut nimic pentru că ea era de serviciu pe școală și nici nu am anunțat-o. Ce aventură… După ce am plecat de la oră , am stat pe holurile liceului iar cum stăteam eu frumușel, l-am văzut pe directorul adjunct care a strigat după mine: Unde te duci, Diana? Am fugit pe scările profesorilor și m-am făcut nevăzută. După terminarea orei, profesoara de Chimie a chemat-o pe Bianca să o întrebe unde sunt eu și de ce nu am venit la oră . Ea nu știa absolut nimic. Îmi venea să întru în pământ de rușine! Ce explicații puteam să mai dau? M-a certat și Bianca și profesoara de Chimie și directorul adjunct. Ce moment mai stânjenitor decât acesta poate să mai fie?

Două din secțiunile de pe blog încurajează cititul și propune lunar piese noi apărute pe piață care ajută să ai un vibe pozitiv. Tu ce cărți recomanzi să citim și ce melodiii să adăugăm pe listă?

Am început sa citesc o carte care se numește: Tulip Fever, de Deborah Moggach. Am văzut inițial filmul și mi-a plăcut foarte mult. Ca și artiști și melodii, recomand pe : Teddy Swims, melodia preferată : You Look So Good In Love. Sam Smith, melodia preferată :  Writing’s On The Wall.

La final, îți propun să ne jucăm. Imaginează-ți că de curând ai revenit în țară după o vacanță exotică și a trebuit să stai în carantină două săptămâni. Compune o poezie care să se intituleze: Am ieșit din carantină, să aibe minim 3 strofe și să conțină următoarele cuvinte: acadea, pătrunjel, vis erotic, enciclopedie și nisip. 

Poezia nu este punctul meu forte. Încerc și eu…

Am ieșit din carantină

Adormind am avut un vis urât

Stăteam ca pătrunjelul și eram în nisip

Nu mai știu ce să zic…

Haide să încercăm împreună!

Am ieșit din carantină

Mi-am invitat sora la cină

Cu pătrunjel eu am gătit

Un vis erotic i-am povestit.

În casă iar este veselie

Am răsfoit o enciclopedie.

Ca fetele am stat la șuetă

M-am simțit ca o vedetă.

Visez la soare, mare și nisp

Parcă simt că îl am și-n slip

Am primit o acadea

Ah, ce ar merge și o manea!

Îți mulțumesc că ai spus prezent la acest interviu iar până data viitoare rămâneți proactivi în timpul vostru liber și ocupăți-vă de proiecte care merită să iasă în față!

Ce cărți mi-am cumpărat

Salutare! De ceva timp am păstrat în coșul de cumpărături al unui site online, două cărți dragi mie, în speranța că le pot achiziționa la un preț mai bun. Cum spune și proverbul popular: „Cu răbdarea treci marea!”, așteptarea a meritat. Le-am cumpărat la un preț foarte bun și astăzi o să vorbesc puțin despre ele deoarece investiția a fost un real succes.

Prima dată o să vorbim despre: Pacienta tăcută, o carte scrisă de Alex Michaelides, în care este expusă viața Aliciei Berenson.

„Pictoriță renumită căsătorită cu un fotograf de modă, ea trăiește într-o casă superbă, cu vedere spre parc, într-una dintre zonele cele mai dorite din Londra. Într-o seară, soțul ei Gabriel se întoarce acasă târziu de la o ședința foto, iar Alicia îl împușcă de cinci ori în față și apoi rămâne tăcută mai mulți ani. Refuzul Aliciei de a vorbi sau de a da orice fel de explicații transformă o tragedie domestică în ceva mult mai teribil, un mister care captează imaginația comunității și o face pe Alicia celebra. Prețul tablourilor sale crește astronomic, iar ea, pacienta tăcută, este ascunsă de tabloide și de lumina reflectoarelor la The Grove, un spital psihiatric de maximă securitate din nordul Londrei. Theo Faber este un psihoterapeut care a așteptat multă vreme oportunitatea de a lucra cu Alicia. Hotărârea lui de a o face să vorbească și să dezvăluie misterul motivului pentru care și-a împușcat soțul îl poartă pe un drum plin de primejdii – o căutare a adevărului care amenință să-l distrugă…”

A doua carte din coșul de cumpărături este: Minciuni pe canapea. Cartea este scrisă de Irvin D.  Yalom și este un roman captivant, inteligent, incredibil de amuzant.

„Îşi poate pierde un psihiatru minţile? Poate fi el păcălit, sedus, manipulat chiar în timpul şedinţelor în care ar trebui să deţină controlul asupra pacienţilor? Da, dacă o femeie dornică de răzbunare hotărăşte să joace rolul de pacientă neajutorată. Plin de revelaţii surprinzătoare, întocmai ca duelul unui psihanalist cu mintea omenească, romanul lui Yalom ne dezvăluie cât de vulnerabili suntem, fără excepţie, în faţa singurătăţii şi nevoii de iubire.

Încrezător în propriile forţe, tânărul psihanalist Ernest Lash nu ia în seamă sfaturile mentorului său, Marshal Streider, ci recurge, în timpul şedinţelor de terapie, la tehnici experimentale. Însă, în ciuda infatuării psihiatrilor, mintea omenească este un teritoriu încă necartografiat şi plin de primejdii: stabilind o relaţie sinceră – crede el – cu o nouă pacientă, Carolyne Leftman, Ernest îşi deschide tainiţele sufletului şi devine vulnerabil, neavând habar că femeia pe care îşi închipuie că o tratează doreşte de fapt să-l manipuleze şi să-l distrugă.

Prins într-o paradoxală relaţie terapeutică, în care figura autoritară a medicului a cedat tentaţiei confesiunii şi i se supune pacientului dominator, Ernest va descoperi nebănuite adevăruri incomode despre sine şi despre natura umană, ale cărei taine credea că le cunoaşte.„

Dacă și tu ești pe aceeași lungime de undă, îți place să citești și să descoperi noi cărți captivante, te invit să îmi scrii la adresa de e-mail: daleluienache@gmail.com sau în secțiunea de comentarii a blogului, unde să împărtășești cu noi alte titluri de cărți ce merită citite.

Până data viitoare, rămâi proactiv în timpul tău liber!

Tu cum te ajuți pe tine?

Salutare! Mulți cred că bunăstarea lor personală și materială nu țin de propriul control, de propria voință. Este adevărat că în viață există lucruri pe care nu le putem controla, dar și în acest caz avem control asupra celui mai important aspect- atitudinea noastră față de lucrurile respective. Una dintre cele mai mari suferințe ale oamenilor este cauzată de credința lor că nu au ce să facă. De aici vine și întrebarea mea: Tu cum te ajuți pe tine?

Poți începe cu următoarele:

1 Lucrează neîncetat cu gândurile și emoțiile tale pentru a depăși obstacole. Refuză să crezi că ” nu se poate” sau că nu vei reuși să răzbați.

2 Fii sincer cu tine însuți, acceptă realitatea și adevărul oricât de neplăcute ar fi.

3 Acceptă-te, recunoaște punctele slabe cât și punctele forte.

4 Depășește limitările sau rănile din copilărie ( cu sau fără ajutor de specialitate)

5 Implică-te în propria viață, nu accepta pasivitatea și resemnarea.

6 Ai grijă de tine, nu accepta relații de compromis sau relații în care nu ești tratat cu respect.

7 Stabilește obiective măsurabile. Direcționează viața în sensul dorit de tine și nu doar aștepta să se întâmple ceea ce visezi.

8 Fii recunoscător pentru ce ai, amplifică trăirile pozitive. Bucură-te chiar și pentru lucrurile mărunte.

9 Citește cât mai multe cărți, lecturi ce te reprezintă.

10 Alege înțelept!

În prezent, lucrurile sunt incerte și nu îți oferă siguranță, anxietatea pune presiune în mod constant iar dacă tu singur nu te ajuți și nu lupți pentru bunăstarea ta, nimeni nu o va face. Prin urmare, te încurajez să îmi scrii la adresa de e-mail: daleluienache@gmail.com sau în secțiunea de comentarii a blogului, unde să îmi spui modalitatea prin care lupți tu cu obstacolele apărute în viață.

Până data viitoare, rămâi proactiv în timpul tău liber și ajută-te pe tine însuți!

Interviul lui Enache – Interviul 2

Salut! Astăzi a spus prezent acestui interviu, Bianca, o fată plină de viață alături de care am împărțit momente frumoase, momente pline de umor și voie bună. În prezent este o prietenă bună a familiei mele și o sursă infinită de energie pozitivă, o prietenă care mi-a provocat dureri mari de burtă, dureri provocate de clipele cu râsete sonore avute împreună.

Bună! Ne cunoaștem din primul an de facultate. Râsul tău sonor și cu poftă mi-a atras atenția și mi-a stârnit interesul de a te cunoaște. De atunci suntem prieteni. Prezintă-te în câteva rânduri pentru cei care citesc acest interviu.

Bună.  Mulțumesc de introducere. Ce să zic despre mine? Sunt o persoană sociabilă, căruia îi place să fie înconjurată de prieteni, să se distreze, să râdă și să îi ajute pe ceilalți.  Îmi plac călătoriile, diminețiile de week-end și dansul. Ai să râzi, dar sunt în continuare studentă… la ASE , ultimul an la Cibernetică și Informatică Economică. Acum vreo 2 ani, m-am hotărât să fac o schimbare profesională și tot atunci m-am și înscris la o facultate de profil ca să îmi demonstrez mie că sunt hotărâtă în acest sens.

Ce să mai zic?  Am o soră geamănă pe care o iubesc foarte mult și un soț cu care mă asemăn mai mult decât cu sora mea (din punct de vedere mental, nu fizic)  și un motan negru pe nume Tommy.

Pentru mine facultatea a însemnat distracție și noi prieteni. Am fost o grupă foarte unită. Cum descrii tu perioada facultății și care sunt cele mai frumoase amintiri?

Și pentru mine a însemnat o perioadă de distracție pură, călătorii, prietenie și experiențe noi.  Chiar dacă facultatea de Management nu a fost prima opțiune în lista mea la momentul respectiv,  ulterior am fost mulțumită de alegerea făcută.

Din perioada de facultate, mi-au rămas multe amintiri dragi: excesele de râs de la seminarii, chiulul la billiard sau plimbările la munte în gașcă completă. Mă bucur că după terminarea facultății, m-am ales cu câțiva prieteni pe cinste, printre care și tu, bineînțeles.

Nu exagerez când spun că tu ești singura persoană foarte optimistă pe care o cunosc. Cum reușești lucrul acesta?

Nu mă consider o persoană optimistă în definiție, mai degrabă realistă. În schimb, îmi place să îi fac pe ceilalți să râdă și să transmit o stare de bine. Consider că dacă reușești să fii optimist sau să ai o atitudine optimistă, de cele mai multe ori atragi lucruri bune.

Ai o poveste reală cu o foaie printată ținută în portofel. Relatează-ne toată întâmplarea, este foarte interesantă din punctul meu de vedere.

Hahaha… Nu mai am poza. Cum spuneam și mai devreme, cred în legea atracției și din acest motiv, într-o zi, acum vreo 2-3 ani, eu și soțul meu ne mărturiseam faptul că ne-ar plăcea să avem o casă frumoasă pe malul mării și atunci mie mi-a venit ideea să fim cât mai exacți în descrierea dorinței  și atunci ne-am hotărât să printăm o poză cu o casă impresionantă poziționată pe malul mării, în Mallorca pe care am datat-o cu anul 2019 și ne-am hotărât să o purtăm în portofel. Interesant este că în anul 2019, chiar ne-am făcut vacanța în Mallorca, ne-a plăcut foarte mult, însă nu suficient de mult încât să ne dorim să ne mutăm acolo. Așa că am renunțat la poza respectivă și ne-am orientat  spre o casă în țară.

Tu mi-ai deschis drumul călătoriilor în afara României și îți mulțumesc. Povestește-ne o amintire dragă ție din călătoriile făcute împreună.

În toate călătoriile pe care le-am făcut împreună, mi-a plăcut foarte mult și m-am distrat și chiar dacă consider că Bruxelles-ul și Bruges-ul sunt 2 destinații care merită văzute, cred că în Berlin am râs mai mult și ne-am amuzat pentru că nu înțelegeam indicațiile primite în germană sau atunci când am încercat să vedem cât mai multe obiective turistice într-o singură zi și intram dintr-un muzeu în altul de nici nu mai știam ce vizităm.

Încerc să te pun în dificultate. Descrie-te prin trei proverbe românești.

Prima zicală care îmi vine în minte acum este : “Brânză bună în burduf de câine “(sunt o persoană destul de comodă) și mă ghidez în viață după proverbul : ”Bine faci, bine găsești!” și “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”.

Două din secțiunile de pe blog încurajează cititul și propune lunar piese noi apărute pe piață care ajută să ai un vibe pozitiv. Tu ce cărți recomanzi să citim și ce melodiii să adăugăm pe listă?

Pentru cei cărora le place să citească trillere, le recomand: ” Primul pacient” sau “A cincea fiolă” de Michael Palmer, “Irlandezul” scrisă de Charles Brandt sau “Inferno” de Dan Brown. În ceea ce privește muzica, îmi place să ascult mai multe genuri musicale: pop, soul, R&B. În ultima perioadă, îmi place mult să ascult piesele lui Sam Smith, și cover-urile lui Teddy Swims. O melodie care îmi dă un sentiment plăcut  când o ascult este cover-ul lui Teddy Swims – You Look So Good În Love.

La final, te provoc să ne spui cum arată pentru tine călătoria perfectă iar în conținutul răspunsului trebuie să se regăsească cuvintele: tocăniță, libelulă, lenjerie intimă bărbătească, loz în plic și shaorma.

După părerea mea, călătoria perfectă ar trebui să fie o “tocăniță” de momente hazlii, pe o plajă unde să stai ca o “libelulă” la soare, însă să fie imprevizibilă ca un câștig la loz în plic, cu seri de poveste, împărțind o shaorma cu prietenii și făcând poze  amuzante  în lejerie intimă bărbătească. 

Îți mulțumesc că ai spus prezent la acest interviu iar până data viitoare rămâneți proactivi în timpul vostru liber și ocupăți-vă de proiecte care merită să iasă în față!

Ce seriale mi-au atras atenția

Salut! În ultima vreme timpul meu liber este pierdut prin vizionarea de seriale. Am văzut câte un sezon întreg într-o singură zi și tot m-aș fi uitat, dar am și alte responsabilități care mă trag de mânecă pentru că le las în urmă. Prin urmare, astăzi o să le prezint în acest articol cu speranța că este un pont bun pentru cei care vă plac să devorați seriale în timpul vostru liber.

Călugărița războinică este o dramă de fantezie americană în serie de televiziune creată de Simon Barry pe baza personajului de benzi desenate Warrior Nun Areala de Ben Dunn. Momentan este doar un singur sezon, unul foarte bun. Oficial, o să apară un nou sezon.

Serialul prezintă povestea unei adolescente orfane trezită la morgă, care descoperă că are puteri supranaturale, fiind Purtătoarea Nimbului pentru o sectă secretă de călugărițe vânătoare de demoni. Sezonul are 10 episoade iar media unui episod este de 40 de minute, fiecare episod te ține cu ochii ațintiți către device.ul de pe care îl vizionezi.

Al doilea serial pe care doresc să îl aduc în atenția voastră se numește Lupin. Este un serial de televiziune misterios, francez, creat de George Kay și François Uzan, care a avut premiera pe Netflix, la data de 8 ianuarie 2021. Inspirat de aventurile lui Arsène Lupin, hoțul gentilom Assane Diop vrea să-și răzbune tatăl, victima unei nedreptăți provocate de o familie înstărită. Ca și primul serial propus, și acesta are momentan doar un sezon, un sezon ce pe mine mă duce puțin cu gândul către celebra serie: La Casa de Papel.

Dacă și ție îți plac serialele și vrei să aduci la cunoștință preferințele tale, te încurajez să îmi scrii pe adresa de e-mail: daleluienache@gmail.com sau în secțiunea de comentarii a blogului; unde să împărtășești cu noi, seriale dragi ție.

Până data viitoare, vizionează seriale bune și rămâi proactiv în timpul tău liber!

Sfârșit de săptămână la Brașov

Salutare! M-am gândit să vorbim despre ce poți face într-un sfârșit de săptămână la Brașov. (Dacă aveți timp și ceva bani disponibili, recomand să vizitați Clujul și Oradea, pentru  noi experiențe și pentru o calitate superioară a vieții.) 

Ideea este să plecați dimineață pentru a evita aglomerația. Infrastructura rutieră lasă de dorit. Eu stau aproximativ la 85 km de orașul Brașov și ora de pornire este 06:00 dimineață. Recomand să opriți la castelul Cantacuzino amplasat în Bușteni, cartierul Zamora, pe locul unei vechi case de vânătoare care servea ca popas familiei Cantacuzino. Priveliștea este superbă! 

Odată ajunși în Brașov, merită să savurezi o cafea bună pe terasa mall.ului recent ridicat, AFI Brașov. După ce te-ai încărcat cu energie, îndreaptă-te către Poiana Brașov și achiziționează un bilet dus-întors cu telecabina către vârful masivului Postăvaru. Deși probabil o să întâlnești o mega coadă la telecabină, așteptarea merită cu desăvârșire. În vârful masivului, experiența este una foarte plăcută. (Încearcă să urci până în vârf. Iarna drumul către vârf pune mari probleme, dar se merită efortul depus.) 

Ajunși înapoi la baza muntelui, întoarce-te în oraș și lasă-te pierdut prin zona pietonală din Centru Vechi, savurează delicatesele din multitudinea de pub.uri. Reține, totul se închide la ora 21:00 iar oamenii legii patrulează pentru a se asigura că porți mască și respecți programul. În a două zi, imortalizează evenimentul prin fotografii și cumpără suveniruri ca amintire. Pentru întoarcere îți recomand să pleci undeva în jurul orei 18:00 ca să eviți traficul infernal.

La final, te încurajez să îmi scrii pe adresa de e-mail: daleluienache@gmail.com sau în secțiunea de comentarii a blogului unde să ne recomanzi și alte activități bune de făcut într-un sfârșit de săptămână la Brașov.

Până data viitoare, călătorește în limita posibilităților tale și rămâi proactiv în timpul tău liber!

Interviul lui Enache – Interviul 1

Salutare! M-am trezit foarte bine dispus și lucrul acesta se datorează faptului că  încep seria interviurilor. Astăzi îl am invitat pe Georgian Ghiță, un om obișnuit care merită să iasă în față cu proiectele sale și sfaturile lui numai bune de băgat în seamă. Pe Georgian îl știu de mai bine de 20 de ani. Este omul care a văzut evoluția mea în viață. Copil fiind, cu el am împărțit neajunsurile și frumusețiile generației 1989, amintiri ce s-au petrecut pe străzile din cartierul Vest al orașului Ploiești.

Salut! Pentru mine ești George sau ”Moșule”. Așa mă pronunț când vine vorba de persoana ta. Cei care citesc acest interviu nu te cunosc sau te știu foarte puțin. Te rog să te prezinți în câteva rânduri.

Salut, eu sunt George (așa îmi spun toți cunoscuții), am 31 de ani, îmi place să scriu, să citesc și să fac sport; în special să alerg la maratoane și să joc fotbal.

Seria interviurilor de pe blog încep cu tine. Este o serie care aduce în față oameni simpli dar care au lucruri interesante de spus. Ce părere ai despre lucrul acesta? 

Îți mulțumesc pe această cale, chiar mă simt onorat că am acest prilej și îmi doresc ca această serie să aibă lungimea serialului Tânăr și Neliniștit.

Au trecut peste 20 de ani de când ne-am cunoscut prima dată. Povestește-ne ce părere ți-am făcut, momentele bune și mai puțin bune prin care am trecut împreună și diferențele dintre generația 1989 vs 2010+ .

Te-am cunoscut în clasa I, în scoala 31 pe atunci. Erai un copil modest, cu mult bun simț și cu o educație aparte (azi ești un om matur, dar cu aceleași calități). Momentele frumoase au fost cele când ne-am ajutat reciproc, când plecam de la ore pentru a ne juca în curtea școlii. Momentele grele au fost doar la orele de chimie; amândoi am suferit atunci. Diferențele dintre generații sunt multe, însă nu putem face o evoluție din involuție. Noi aveam țevi cu cornete și mingi de 35, cei de azi au acces la telefoane cu internet. Noi doream să stăm cât mai mult afară, cei de azi nu vor să iasă din casă. Destul de trist, în opinia mea!

Împreună am reușit să depășim granițele României. Cum ți s-a părut propunerea de a merge cu mine într-o țară străină, cum a fost această experiență? Recomanzi orașele Bruxelles și Bruges cititorilor ca destinație bună pentru mini-vacanță? 

A fost prima și singura mea călătorie în afara României. A fost ceva sensațional, foarte emoționant, căci nu credeam că voi pași pe pământ străin în viața mea. Recomand să fie vizitată Belgia,  în special orașul Bruges.

Care sunt proiectele tale, unde te putem găsi pe social media și ce planuri de viitor ai?

Am mai multe proiecte. Pe plan literar, lucrez în paralel la două cărți; una de poezie și cealaltă este un roman. Cred că anul acesta vor vedea lumina tiparului. Pe plan sportiv, îmi doresc să înceapă campionatul de minifotbal și să promovez din liga B în liga A cu echipa pe care o conduc. Pot fi găsit pe facebook, instagram și youtube după label-ul Artă Lirică.

Două din secțiunile de pe blog încurajează cititul și propune liste cu melodii bune care să îmbunătățească starea de spirit a oamenilor. Tu ce cărți ne recomanzi să citim și ce piese să adăugăm pe listă?  

La secțiunea cărți aș recomanda așa: Se lasă noaptea – Rudyard Kipling, Ogorul – Pearl S. Buck, Ceas rău – Gabriel Garcia Marquez, Zăpadă – Orhan Pamuk, Povestașul – Mario Vargas Llosa, Brida – Paulo Coelho, Foamea – Knut Hamsun.

Ca melodii nu știu ce aș putea recomanda, căci eu ascult doar rap românesc. Fiecare cu gusturile sale. Nu aș vrea să supăr pe nimeni.

Care este părerea ta despre blog și ce îmbunătățiri ai aduce la el? 

Este un blog în creștere, care vine în ajutorul oamenilor. Nu poate fi trecut cu vederea. Numai cel ce nu construiește poate trece precum acul încins printr-o foaie. Ca îmbunătățiri, nu cred că sunt în măsură să îmi spun părerea, căci fiecare își construiește casa precum dorește.

La finalul interviului, te provoc ca în termen de 3 luni de zile să te gândești și să punem în practică un proiect care să ajute viața socială și dezvoltarea personală a oamenilor. Accepți? 

Accept. Sunt deschis la proiecte care să aducă un plus omenirii.

Îi mulțumesc lui George că a spus prezent la acest interviu iar până data viitoare rămâi proactiv în timpul tău liber și ocupă-te de proiecte care merită să iasă în față!